Există cel mai rău copil și cel mai cuminte? Lucrând ca educatoare de multe ori m-am întrebat: „De ce în fiecare an, în fiecare generație există cel puțin un copil cu un număr mai mare de comportamente problematice? Cum ajung unii copii să își creeze o reputație de copii răi? Cum contribui eu ca educatoare la acest fenomen? Evident că multe dintre comportamentele problematice ale copiilor au diverși factori care nu țin de noi ca educatoare, pe care nu îi putem controla cum ar fi oboseala, starea de boală, foamea, problemele din familie etc, însă cu siguranță sunt factori și care țin de noi educatoarele/învățătoarele, de managementul grupei, de cum reacționăm noi la comportamentele copiilor.”

Există cel mai rău copil și cel mai cuminte? Te provoc să faci o scurtă cercetare. Ia o foaie și un pix și fă un tabel cu trei coloane. În prima coloană scrie numele tuturor copiilor, în a doua – cel mai cuminte copil și în a treia – cel mai rău copil. Apoi cheamă pe rând câte un copil la tine și întreabă-l în privat (fără a auzi ceilalți pentru a nu se lua unii după alții): Cine crezi tu că e cel mai cuminte copil de la noi din grupă/clasă? Dar cel mai rău? SAU De cine îți place ție cel mai mult? De cine nu îți place? Mulțumesc, poți merge să te joci în continuare. Scrie în dreptul copilului intervievat părerea lui despre cel mai cuminte copil, precum și cea despre cel mai rău copil / despre copilul de care îi place sau de care nu îi place. După ce ai întrebat fiecare copil, numără voturile pentru cel mai cuminte și voturile pentru cel mai rău copil. Dacă peste 50% din copii au spus numele aceluiași copil înseamnă că trebuie să iei niște măsuri, să-ți pui niște semne de întrebare. Înseamnă că unii copii din grupa/clasa ta și-au creat o reputație. Unii o reputație bună, alții una nu prea bună.

Adresează-ți următoarele întrebări :
Mă adresez eu copiilor spunând: Ești rău/Ești cuminte?
Cum a ajuns copilul x să își creeze reputația de cel mai cuminte/rău copil?
Cum am contribuit eu la crearea acestei reputații?
Ce pot face diferit pentru a schimba aceste reputații ale copiilor?
Am tendința de a lăuda doar anumiți copii?
Am tendința de a da ca exemple negative tot pe aceiași copii?
Cum au ajuns copiii la concluzia că x e cel mai cuminte/rău copil?
Ce pot eu să fac în calitate de educatoare/învățătoare pentru a schimba percepțiile copiilor?
Oare cum se simte copilul care e văzut ca fiind cel mai rău?

Putem spune despre un copil că este întru totul cuminte sau întru totul rău?
Poartă o discuție cu toți copiii în care să le explici că fiecare dintre noi are diverse comportamente. Comportamente bune și comportamente care nu sunt bune. Cere-le copiilor să dea exemple de comportamente adecvate/pozitive și comportamente inadecvate/negative. Vorbește cu copiii despre consecințele pe care le au aceste comportamente asupra ta și asupra celorlalți.

Aștept rezultatele cercetărilor voastre și reflecțiile la acest articol. O ultimă întrebare: Dacă copiii sunt păpușile, cine-i păpușarul?

P.S. La oricare din aceste întrebări să vă așteptați la răspunsul: „Eu”. ) Și să nu încercați să îl înlocuiti. Alexandra Jarda face la ZEM Center sedinte de psihoterapie atat pentru copii cat si pentru adulti sau familii. In cazuri de dezechilibre emotionale mixul Psihoterapie si terapia Bowen este imbatabil pentru vindecare.

Există cel mai rău copil și cel mai cuminte?
Cat de util ti s-a parut acest articol?